La Timișoara, autorități, organizații și instituții silvice au dezbătut starea pădurilor din România. Au participat reprezentanți ai Ministerului Mediului, ai Parlamentului României, RNP Romsilva, Asociația Industriei Lemnului – Prolemn,Asociația Administratorilor de Păduri, ASFOR, profesori universitari. Tema principală a dezbaterilor a fost contrastul izbitor dintre frumusețea pădurilor și calitatea lucrărilor silvice din România, pe de o parte, și imaginea negativă a sectorului în opinia publică, pe de altă parte. „Silvicultura românească înseamnă multă știință de carte și rezultate extraordinare în munca de zi cu zi pentru îngrijirea pădurilor României,” a declarat Cătălin Tobescu, președintele Asociației Industriei Lemnului – Prolemn. „Dovadă sunt pădurile bine administrate din toată țara. Puneți în oglindă orice pădure cu valoare mare de conservare din România și păduri administrate și puteți vedea că ceea ce face natura fac și silvicultorii români. Ba chiar mai mult, aceștia reușesc să maximizeze toate funcțiile pădurii – ecologice, de protecție, sociale și de producție.” Deși România este recunoscută la nivel european și internațional pentru pădurile sale virgine și frumusețile peisajului împădurit, opinia publică și formatorii de opinie au creionat o reputație la cote negative pentru personalul silvic. „Tot ce avem astăzi în România se datorează silvicultorilor, pădurarilor, specialiștilor care au grijă de pădurile României,” a declarat dl. Barna Tánczos, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor. „Cu siguranță, cei care știu cel mai bine că nu există pădure fără uscători sunt exact silvicultorii. Tot ce nu s-a făcut corect, tot ce s-a făcut ilegal uneori, s-a făcut cu largul concurs al unora din această breaslă. Această breaslă trebuie să-și recâștige locul meritat în societate, încrederea societății, să desfășoare o activitate științifică, profesională și legală astfel încât pădurile statului să redevină într-adevăr pădurile României, să fie administrate corect, pe baze științifice și legale.” Aceeași poziție a susținut-o și Sorin Ionuț Banciu, Secretar de Stat, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor: „Avem foarte multe păduri în stare foarte bună de conservare, inclusiv în raportările oficiale către Comisia Europeană habitatele forestiere din România sunt printre cele cu starea de conservare cea mai favorabilă. Nu vi se pare un paradox că discutăm de tăieri ilegale și în același timp de cea mai mare suprafață de păduri virgine? Ambele sunt acceptate la nivel internațional. Avem obligația ca la nivel european să îmbunătățim imaginea României, dar nu o putem face decât arătând că suntem serioși cu ceea ce propunem.” În opinia participanților, cauza principală a reputației nedorite a lucrătorilor silvici este generalizarea și exacerbarea unor cazuri izolate. Amploarea reală a fenomenului tăierilor ilegale a fost ilustrată cu cifre de dl. Teodor Țigan, Directorul General al RNP Romsilva: pe suprafața de peste 3 milioane de hectare de pădure administrată de Romsilva,  „în ultimii 5 ani, media tăierilor ilegale este la 41.000 m3pe an. Asta înseamnă 1,3 m3/100 ha. Nu este un volum de speriat, este foarte mic, iartoleranța noastră asupra colegilor care fac astfel de tăieri ilegale este zero. I-am prins, îi dăm afară – dar mulți dintre ei se fac apoi activiști de mediu și împroașcă cu noroi.” Prof. dr. ing. Ovidiu Ionescu, prodecanul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere a Universității Transilvania din Brașov a făcut un apel la colegii de breaslă să își intensifice eforturile de comunicare: „E adevărat, uneori sunt aspecte negative, punctuale, uneori – și chiar foarte des – sunt fake-news-uri. Sunt câteva organizații neguvernamentale specializate în așa ceva. Este adevărat, lipsa noastră de comunicare și de pregătire în comunicare sunt vizibile. Nu este adevărat că «ursul latră, caravana trece». Trebuie să venim către publicul larg cu date, cu fapte care să contracareze atacul emoțional care are loc asupra acestor sectoare.” „Cred că dincolo de comunicare, transparență și credibilizare avem nevoie și de educație,” a adăuga Sorin Ionuț Banciu. „Iar educația nu poate să o facă numai sectorul, educația trebuie să o facă formatorii de opinie, inclusiv presa.”