Impactul războiului ruso-ucrainian asupra Industriei de Construcții din UE și din România

Impactul războiului ruso-ucrainian asupra Industriei de Construcții din UE și din România

Conflictul din Ucraina are consecințe grave nu numai pentru Rusia și Ucraina, dar reprezintă și o potențială amenințare la adresa redresării economice încă fragile din Europa și, bineînțeles, din România, în urma crizei sanitare care, după tot ce se pare, a fost depășită pe plan global. Așadar, întrebarea este cât se poate de normală: Care este impactul acestui război asupra Industriei de Construcții din Uniunea Europeană și din România. Vom încerca un răspuns în rândurile de mai jos, chiar dacă el nu va avea pretenția de a fi exhaustiv.

Probleme încă din 2014

Sancțiunile occidentale impuse Rusiei în martie 2014, în urma primului război ruso-ucrainian din acest secol, când rușii au ocupat Donbass-ul și Crimeea, nu au mai avut un caracter pur simbolic de o lungă perioadă de timp, se arată într-o analiză de moment asupra situației prezente, efectuată de experți ai guvernului austriac.

În urma acelor sancțiuni, în afară de interdicțiile de călătorie și înghețarea activelor a peste 100 de persoane, au existat și interdicții privind împrumuturile principalellor bănci și companii ruse, precum și restricții privind exporturile de bunuri militare și cu dublă utilizare și tehnologii de extracție a petrolului către Rusia. La rândul ei, Rusia a ripostat cu interzicerea importurilor de produse agroalimentare și restricționând călătoriile în Occident.

Încă de atunci, climatul general dintre Rusia, Ucraina și Occident a fost grav afectat. În mod clar, Ucraina a fost principala victimă a conflictului. În Donbass, care obișnuia să reprezinte 16% din PIB-ul Ucrainei și un sfert din exporturile sale, pagubele cauzate de război erau estimate, până la începerea războiului de acum, la aproximativ 6 miliarde de euro pe an (sau 6% din PIB), iar producția industrială a ajuns aproape de oprire, în mare parte ca urmare a întreruperilor de curent și a întreruperilor de cale ferată.

În plus, interzicerea exporturilor de bunuri militare și cu dublă utilizare în Rusia a contribuit și mai mult la scăderea exporturilor. În același timp, consumul privat intern a fost erodat de creșterea inflației și de măsurile de austeritate impuse de FMI. Acum, însă, totul e distrus.

Dar în Rusia?

În Rusia, țara care era ”blocată în tranziție și stagnare” încă dinainte de criza din Ucraina, impactul conflictului se simte tot mai mult. Sancțiunile occidentale (în primul rând financiare) și riscurile politice sporite aferente împiedică investițiile, creșterea economică și modernizarea și mai mult.

O estimare brută a efectelor economice conduc la o imagine de apocalipsă pe termen mediu și lung, după ce, războiul din 2014 a cauzat Rusiei o pierdere a PIB-ului de aproape 20 de miliarde de euro în 2014, de peste 30 de miliarde de euro în 2015, și de 50 de miliarde de euro în 2016.

Efecte în funcție de expunere

Efectele asupra fiecărei țări UE diferă în funcție de expunerea lor variabilă pe piețele rusești și ucrainene. Dar, în ciuda expunerii comerciale relativ scăzute a UE față de Rusia și, în special, Ucraina, există un număr de țări care interacționează destul de mult cu Rusia: țările baltice (în special Lituania; o parte din aceasta este comerțul de tranzit), și, de asemenea, Finlanda.

Cipru, Grecia, Marea Britanie, Portugalia și Spania au foarte puține relații de comerț cu mărfuri cu Rusia, deși primele două au o expunere extinsă în turism și finanțe. Pentru UE în ansamblu, există cinci industrii în care ponderea Rusiei în total exporturi depășește 3%: textile, produse farmaceutice, echipamente electrice, mașini și echipamente de transport.

În exporturile de servicii din UE, turismul și transportul sunt importante, iar numărul turiștilor ruși a suferit deja o lovitură în 2014, cu o scădere de 20% în unele cazuri.

Expunerea la import a țărilor UE individuale față de Rusia diferă, de asemenea: Lituania importă aproape 30% din toate mărfurile din Rusia, Bulgaria și Finlanda aproape 20%, Grecia 14%. Cea mai mare parte a acestor importuri – 80% în media UE – constă în energie: țiței, gaze naturale și petrol rafinat.

În ipoteza unei pierderi de 10% a exporturilor brute de bunuri și servicii către Rusia, pierderea estimată a PIB-ului ar fi de ordinul a 0,5% pentru Lituania, 0,4% pentru Estonia și mai puțin de 0,1% pentru Austria. În cifre absolute, Germania ar putea pierde mai mult de 3 miliarde de euro, urmată de Italia (1,4 miliarde), Franța și Polonia (0,8 miliarde de euro fiecare).

Creșterea inflației se va accentua

Deși studiul citat a constatat că ar exista impacturi semnificative asupra unor părți ale economiei ruse, s-a arătat, de asemenea, că și doar operațiuni militare limitate ar fi avut consecințe economice directe și indirecte considerabile pentru UE, în special în sectorul energetic, unde dependența de gaze și rezervele de petrol din Rusia sunt puternice.

Potrivit raportului, cele mai vulnerabile țări sunt Germania, Austria și o mare parte din Europa Centrală și de Est (CEE), într-o oarecare măsură, mai puțin România. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, comerțul dintre UE și Rusia a scăzut considerabil.

”Aproape toate țările UE și ECE exportă și importă proporțional mai puțin, către și din Rusia”, a menționat Richard Grieveson, director adjunct al WIIW și coautor al studiului. Simultan, ponderea investițiilor directe rusești a scăzut brusc.

Însă, deși economiile Rusiei și cele ale UE s-au decuplat parțial încă din 2014, studiul sugerează că consecințele unui conflict militar sunt și vor fi deosebit de severe pentru UE. Chiar și țările care și-au diversificat aprovizionarea cu energie mai mult decât Germania sau Austria ar fi afectate.

Tensiunile actuale contribuie deja la prețuri foarte ridicate la energie, ceea ce a împins inflația generală a prețurilor de consum la maxime multianuale în Europa.

Autorii raportului susțin că orice reducere a livrărilor de gaz către Europa ar avea un impact suplimentar imediat asupra piețelor mondiale.

”Creșteri puternice ale prețurilor la energie ar alimenta și mai mult inflația deja ridicată, cu consecințe negative pentru economia din întreaga UE”, a spus Grieveson.

Efecte multiple asupra prețurilor materialelor

Odată cu invazia rusă a Ucrainei, antreprenorii europeni se confruntă cu o triplă amenințare de război, inflație și mari disfuncționalități în lanțul de aprovizionare, în timp ce se străduiesc să se aprovizioneze cu materiale de construcție.

Conflictul a dus deja la creșterea prețurilor la combustibil, cupru și aluminiu, în timp ce navele de marfă din zonă au fost oprite sau întârziate, a scris Ken Simonson, economist-șef pentru Associated General Contractors of Europe, în buletinul său săptămânal Data Digest.

”Războiul din Ucraina și răspunsul Occidentului au efecte multiple asupra costurilor și disponibilității materialelor de construcție”, a adăugat Simonson. Prețul mediu al motorinei de pe autostradă este la cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani, a remarcat el, cu prețuri futures pentru gaze care înfricoșează.

Punctual, trebuie spus că Rusia este un producător major de aluminiu și cupru, iar prețurile au crescut deja cu 33% și, respectiv, 25%, față de cele din ianuarie. Asta înseamnă că prețurile materialelor forjate din acele metale ar putea crește și mai mult.

Presiunile suplimentare vin într-un moment în care costurile de construcție și transport maritim din întreaga Uniune Europeană creșteau deja. Lipsa de aprovizionare, agravată de creșterea cererii, a condus la cea mai mare creștere anuală a prețurilor inputurilor pentru construcții din 1987 și până acum, când a început colectarea datelor.

În medie, prețurile de intrare pentru construcțiile nerezidențiale au crescut cu mai mult de 24% în ultimul an, conform unei analize a indicelui prețurilor de producători al Biroului de Statistică a Muncii din Buxelles, realizată de Asociația Constructorilor și Contractorilor Europeni.

Costul construcțiilor

Chiar înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, spectrul inflației arunca deja umbre asupra economiei europene și mondiale. Costurile de construcție pentru clădirile guvernamentale au crescut la nivel european cu 13,2%, față de anul trecut, în ianuarie, potrivit Eurostat.

Costul construcției de autostrăzi și străzi a crescut cu 20%, în timp ce produsele din oțel destinate construcțiilor au crescut cu 113%, iar produsele din plastic pentru construcții au crescut cu 35%, potrivit unui articol recent din Wall Street Journal.

”Pe măsură ce costul materialelor pentru aceste proiecte crește, vor fi mai puține proiecte pe care le puteți realiza”, a declarat pentru sursa citată Jim Tymon, directorul executiv al Asociației Constructorilor de Autostrăzi și Transport de Stat. ”Toți acești factori vor avea un impact asupra cât de departe va ajunge acest aflux de noi finanțări, în abordarea problemelor europene de infrastructură”. Drept urmare, departamentele de stat din numeroase țări pot lua în considerare proiecte mai puțin ambițioase pe care le pot finaliza mai repede.

”Există acest efect ascuns al inflației, și anume că ar trebui să te împingă să alegi proiecte care au un risc mai mic de întârziere și există o mai mare siguranță a costurilor”, a declarat și Leah Brooks, economist la Universitatea din Dublin. ”Acelea sunt probabil proiecte mai mici”, a precizat ea.

Cu toate acestea, unii observatori subliniază că dacă finanțarea nu va merge atât de departe cât s-a prevăzut inițial, ea va fi eșalonată pe mai mulți ani. Asta înseamnă că dacă lanțurile de aprovizionare vor avea întreruperi grave, regresul de acum nu se va recupera înainte de 2023, după cum prevăd mulți.

Proiectele arhitecturale se execută…pe hârtie

Problemele legate de inflația și lanțul de aprovizionare pot avea, de asemenea, un impact asupra altor domenii ale construcțiilor, cum ar fi clădirile nerezidențiale, atunci când sunt privite prin prisma Indexului facturării arhitecturale.

O măsură a cât de ocupați sunt arhitecții care desenează proiecte viitoare, este ABI, un indicator de viitor pentru activitatea de construcții care urmează. Dar, în timp ce indicele a crescut la 56 (orice peste 50 indică o creștere), în redresarea inițială din criza COVID-19, acesta a rămas în jur de 51 în ultimele trei luni.

Ca urmare, la nivel european, firmele continuă să înregistreze cele mai slabe condiții, facturile scăzând cinci luni la rând. Multe companii au raportat, de asemenea, scăderi ale încasărilor, în ultimele luni.

Vânzările de echipamente afectate serios

Chris Sleight, director general al companiei de cercetare de piață și prognoză Off-Highway Research, oferă această perspectivă asupra sectorului de echipamente. ”Potrivit Asociației Întreprinderilor Europene, piața rusă a echipamentelor de construcții a crescut cu 48% anul trecut, până la 21.375 de unități.

Aceasta se bazează pe datele culese de la toți furnizorii internaționali importanți care vând echipamente în Rusia, împreună cu câțiva producători autohtoni importanți, și include echipamente de terasare și de construcții de drumuri.

Anul trecut a fost al cincilea an consecutiv de creștere pentru piața rusă, iar volumul de mașini vândute a fost aproape dublul vânzărilor anuale medii din ultimii șapte ani”.

Însă, acum, impunerea sancțiunilor economice asupra Rusiei, în special excluderea acesteia de la rețelele internaționale și bancare și de plată, va determina probabil o scădere a vânzărilor de echipamente în acest an. La rândul ei, compania Off-Highway Research estimează că doar aproximativ o treime din echipamentele vândute în Rusia sunt produse pe plan intern.

”Credem că, chiar și fără sancțiuni specifice împotriva echipamentelor de construcții sau fără ca producătorii să suspende în mod voluntar vânzările, transporturile către Rusia sunt probabil să înceteze din cauza incertitudinii privind plata. De asemenea, menționăm că deteriorarea situației economice din Rusia este probabil să conducă la o scădere bruscă a cererii de echipamente.

O proporție semnificativă a echipamentelor fabricate pe plan intern în Rusia este produsă de jucători internaționali, care au deschis fabrici în țară între anii 2000 și 2010. Niciunul dintre acești producători nu a făcut încă niciun comentariu cu privire la viitorul imediat al operațiunilor lor din Rusia, în lumina situației internaționale”, a precizat sursa citată. Asta înseamnă că stagnarea de acum de pe piața utilajelor va fi urmată de vânzări serioase, determinate de necesitatea reconstrucției. 

”Putem suporta consecințele economice”

Riccardo Viaggi, secretarul general al CECE (Comitetul pentru Echipamentele Europene de Construcții), a declarat că sunt imposibil de măsurat consecințele economice ale invaziei Ucrainei de către Rusia, în acest moment, dar a insistat: ”Le putem suporta”.

Luând cuvântul într-un webinar CECE, acesta a recunoscut că ”Rusia este un furnizor important de materiale și o piață importantă de export”. Ca răspuns la o întrebare despre modul în care războiul din Ucraina ar putea afecta producția de echipamente de construcții, el a spus:

”Știm că aceste evenimente tragice vor avea consecințe economice negative, iar sancțiunile și tensiunile politice vor îngreuna afacerile dintre Rusia și Europa. Cu toate acestea”, a subliniat el, ”acest lucru nu este semnificativ atunci când este măsurat în raport cu pierderea de vieți și mijloace de existență a celor implicați în conflict”.

În România, din rău în mai rău

Dacă aruncăm o privire asupra situației din sectorul românesc al construcțiilor, dinainte de începerea războiului din Ucraina, situația era oricum extrem de gravă. Prețurile materialelor de construcții din România erau oricum în creștere accentuată, încă de la debutul crizei sanitare, iar sprijinul oferit de stat era aproape inexistent.

Numai dacă ne gândim la ciment, prețul acestuia crescuse, deja, în anul 2021 cu 12 %. Dar prețurile au crescut și la adezivi, polistiren, gresie, ceramică etc. Cu totul, potrivit lui Cristian Erbașu, într-o luare publică de cuvânt, media creșterilor de prețuri la materialele de construcții a fost de 40 %, așadar, o creștere enormă!

Ca și cum lucrurile nu erau grave destul, la începutul anului 2022, prețurile au mai primit ceva ”combustibil” de creștere, prin scumpirea bruscă și directă a energiei electrice și a gazelor naturale. Și, peste toate, a venit războiul din Ucraina, care acum pune totul sub semnul întrebării.

Oricum, din cauzele amintite mai sus, la care însă mai putem adăuga problemele ridicate de forța de muncă și lipsa finanțărilor interne la un nivel acceptabil, cel puțin în domeniul proiectelor de stat, același Cristian Erbașu opina că, din totalul lucrărilor aflate în execuție, în acest an, doar 20 % vor fi finalizate.

Comenzi mai puține

Procentul avansat de domnul Cristian Erbașu este argumentat, din păcate, și pentru sectorul investițiilor particulare. Numai și dacă ne uităm la datele furnizate de INS, numărul autorizațiilor de construire emise în luna ianuarie a anului curent, a scăzut serios. Or, se știe că acest număr reprezintă o bună parte a comenzilor noi în construcții de orice gen. Iată ce spune INS-ul:

În luna ianuarie 2022, s-au eliberat 2550 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în scădere cu 0,3%, faţă de luna ianuarie 2021. Din totalul autorizatiilor de construire pentru clădiri rezidenţiale, 66,7% sunt pentru zona rurală. În luna ianuarie 2022 se remarcă o scădere a suprafeţei utile pentru autorizaţiile de construire eliberate pentru clădirile nerezidenţiale (-13,4%).

Tot în luna ianuarie 2022 se evidenţiază o scădere a numărului de autorizaţii de construire eliberate pentru clădiri rezidenţiale, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent. În profil teritorial, această scădere este reflectată în următoarele regiuni de dezvoltare:

Sud-Muntenia (-61 autorizaţii), Bucuresti-Ilfov (-53), Vest (-29) şi Sud-Est (-13). Creşteri s-au înregistrat în următoarele regiuni de dezvoltare: Nord-Vest (+87 autorizaţii), Sud-Vest Oltenia (+26), Nord-Est (+24) şi Centru (+11).

La rândul lor, în luna ianuarie 2022 s-au eliberat 393 autorizaţii de construire pentru clădiri nerezidenţiale (+2,9%), în suprafaţă utilă totală de 246569 mp (-13,4%). Comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, în luna ianuarie 2022 s-a înregistrat o scădere (-38042 mp) a suprafeţei utile la autorizaţiile de construire eliberate pentru clădirile nerezidenţiale.

În profil teritorial, această scădere este reflectată în următoarele regiuni de dezvoltare:

Vest (-44848 mp), Bucuresti-Ilfov (-25687), Sud-Est (-23228), Centru (-20505), Sud-Muntenia (-15194) şi NordEst (-6153). Creşteri s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Sud-Vest Oltenia (+61223 mp) şi NordVest (+36350). Așadar, necaz!

Și la nivelul orașelor stăm rău

Și la nivelul orașelor, situația este gravă. În ciuda eforturilor depuse de Ministerul Dezvoltării, multe dintre proiecte au stagnat și încă or să mai stagneze. Numai dacă ne gândim la București, situația este, pe de o parte ilară, pe de altă parte, enervantă.

De exemplu, Primarul Nicușor Dan afirmă că există bani pentru lucrările la lărgirea de pe Prelungirea Ghencea, dar ele nu au putut fi efectuate mult timp, pentru că exproprierile nu erau aprobate de consilieri, neexistând majoritate calificată, așa cum ar fi normal. Într-un final, la al unsprezecelea vot, acestea au primit avizul consilierilor.

Iar astfel de exemple, de lucrări blocate, mai există: În Șoseaua Iancului, pe Delfinului, străungerea Sălăjan-Vitan etc. La acestea se adaugă și blocarea în instanță a PUZ-urilor din Capitală, blocare care, cât de justificată ar fi ea, înseamnă totuși o scădere a volumului de lucrări în construcții.

Un alt minus vine din diminuarea drastică a volumului de lucrări de reabilitare a blocurilor de locuit, în ciuda faptului că există și fonduri și chiar un program european de eficientizare energetică a clădirilor.

La capitolul ”Speranțe” să trecem însă aprobarea începerii lucrărilor pentru metroul bucureștean, pe relația Gara de Nord-Băneasa, care presupune execuția a șase stații de către contractorul turc care execută și lucrările la centura Sud a Capitalei.

Care PNRR!?

În loc de concluzie, să spunem că toată lumea aștepta fondurile destinate Industriei de Construcții din România, prin Programul de Reconstrucție și Reziliență. Într-adevăr, ele începuseră să vină. Dar vor mai veni? Întrebăm asta, pentru că războiul din Ucraina presupune și un efort financiar uriaș, de susținere militară a rezistenței acestei țări împotriva agresiunii Rusiei.

Așa că, de unde atâtea fonduri pentru construcții, cel puțin pentru moment? E o mică-mare speranță, totuși: Ca Rusia să piardă războiul, reconstrucția să cadă în sarcina (sic!) constructorilor europeni, iar României să i se recunoască efortul actual, de susținere directă a Ucrainei și, în consecință, să i se repartizeze măcar câteva orașe de reconstruit în această țară. Dar vom fi în stare?

infoconstruct